Popescu Nicoleta - poeziile altor autori

Miezul zilei.. În câmpie
Nici tipenie pe cale…
Cu miros de iasomie
Bate vântul dintr-o vale.

Să-mi fac din fiecare zi
o zi de sufletesc folos,
ducînd oricui ar suferi
un strop din Harul lui Hristos.

Azi-noapte-am stat de vorbă cu plopii
Şi cu vântul!...
Mă cunoştea şi vântul,
Mă cunoşteau şi plopii –

Cad fulgii sovaielnici în stoluri fara numar
Din nevazute urne ei cad pe albul umar
Al dealurilor prinse de-o crusta argintie.
Ostiri de nori alearga…

Sunt numai o veriga din marea îndoire,
Fragila, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existente din moartea mea rasar,
Si-adevaratul nume ce port e: Unduire.

Într-una din noptile mele am facut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neasteptare – si aproape fara voia mea.
Era undeva într-un oras murdar de provincie
Si locuiam la prietenul meu din copilarie.

O toamnă plânsă ca o văduvă subţire
În haine negre, `nvăluind în ceaţă inimi...
Să plângă ea nicicând nu va-nceta
Cuvintele bărbatului, de viaţă pline.

Tu eşti straniu, pe-o insulă verde
Ai dat ţara natală, acum.
Vechi icoane în care poţi crede,
Arbori trişti lîngă rîu, ca de fum.

Vara începe
Din stratul de cepe
Şi se arată
Printre salată.

Nu ştiu de-am scris eu versuri câte drumuri
Bat fără tine zilnic singuratic,
Nici dacă-n flori de toamnă sunt parfumuri
Destule pentru dorul meu sălbatic.