Tu eşti straniu - Anna Ahmatova

Tu eşti straniu, pe-o insulă verde
Ai dat ţara natală, acum.
Vechi icoane în care poţi crede,
Arbori trişti lîngă rîu, ca de fum.
Pentru ce, iaroslavule, spune?
Cît nu eşti fără minte de tot,
Te-ai uitat la frumoasele brune
Şi la casele-n nori ce înot?
Uite-acum ai ajuns plin de jale,
Suflet slav, te păstrează spre-a fi
Şi rămîi în regeşti capitale,
Libertatea-nvăţînd a iubi.
Pentru ce vii şi stai în frunzare,
Sub înaltul meu geam, nedeschis?
Singur ştii, nu te-nneci nici în mare,
Eşti în lupte de moarte neatins.
Da, nici lupte, nici mări nu sînt grave,
Celor, care se pierd în văzduh.
De aceea, în vremi de zăbave
Te-ai cerut să te milui cu duh.

* * *
Străin prizonier! Nu vreau străin,
Eu şi pe-ai mei am obosit să-i număr,
Atunci de ce din bucurii venim
Vişini să-ntrezărim, atinşi de umăr?
Să mă hulească şi din slăvi mă curme,
În vorba lui abia surîdă dalta,
Nu, niciodată, nu mă va supune
Să meditez, că dragă-i este alta.
Şi n-am să cred vreodată că se poate,
După-o iubire tainică din stele
Iarăşi să rîzi, să lăcrimezi de moarte
Şi să blestemi săruturile mele.

Traducere de Traianus

Adăugat de: Popescu Nicoleta

vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.