Poezii despre Natură:

Tu ești prezent în toate, materiei verigă
Prezența-ți nevăzută azi încă ne intrigă
Prin cuante-ți schimbi menirea de la argint la aur
Din hidrogen în heliu în Soarele cel faur.

Codrule, sub umbra ta, vin cu drag a mă plimba,
S-aud tril de păsărele și să mângâi micșunele,
S-aud susur de izvor, tot mereu preumblător,
Să văd muguri de verdeață, sufletul să-mi scoți din ceață.

Bătrânul râu, curge fâșie
Printre câmpii, și munți, și dealuri,
Multe-a văzut și multe știe,
Dar le păstrează-ascunse-n valuri.

Cănd e visul cel mai dulce,
Într-un somn ce te tot duce
Către lumea cea ştiută
De subconştient cernută,

Am stat sub copacul care
M-a nins astăzi cu petale
Albe şi strălucitoare
Ca bobiţele de perle.

Mă copleşeşte ploaia iar,
Orice speranţă-i în zadar!
Nimic nu poate să mă facă
Această stare să îmi treacă!

Aprilie, lună nebună,
Când e soare, când furtună!
Acum e multă lumină,
Păsări cântă în surdină

Zi de zi tot o rutină
Până într-o dimineaţă
Când s-a dat jos o cortină
Grea şi deasă ce-a fost ceaţă.

În fiecare primăvară-ncerc
Să nu mai fiu un punct din cerc
Să-mi văd de viaţa mea de om,
Să-mi pun în ceai un pic de rom.

Vin cocorii, se întorc
Zboară sus, dar nu pe bloc.
Rândunelele în schimb
Cred că au uitat în timp