Poezii despre Natură:

Munţii Noştri

Munţii noştri cu-a lor arc
Splendid, încunună Ţara,

Rondel de Seară

De se-ntâmplă-n faptul serii, în amurg
S-auzi, cel mai frumos concert în baltă,

aici în inima muntelui
simţi cum raiul
îşi deschide larg porţile

Aş vrea să veniţi odată în apartamentul meu,
Să puteţi vedea cu toţii poezia ce-o văd eu!
Înainte să răsară, Soarele-şi trimite-o umbră
De lumină roşie-pală, să alunge noaptea sumbră…

Viaţa asta agitată
Nu mă iartă niciodată!
Eu aş vrea ca să îmi las
Simţurile pas cu pas

A-nceput de ieri să plouă și nu a mai încetat,
Eram obișnuiți cu rouă, dar obiceiul s-a stricat.
Și plouă, plouă, plouă, necontenit, de-aseară,
Creându-ni-se nouă, senzații reci, de gheară .

Aproape de miezul nopţii
Aud scârţâitul porţii
Fiindcă vine o furtună
Şi se-aude cum tot tună.

Aş vrea să fiu culoarea verde crud,
Pe câmp să stau, cu rouă să mă ud
În fiecare zi de dimineaţă
Apoi să-mi scald în soare verde faţă!

El Bucătar maestru, al cratiței principe
Pe focul blând, domol, minunea o-nfiripe:
Bucatele-s alese și pune-al său obraz
Papila gustativă s-o bage în extaz!

Cu talazuri azurii, lapidează stâncile,
Și în spume alburii, barbotează scoicile.
În văzduh doi pescăruși își dispută un stavrid,
Briza răcoroasă-i mană pentru orice individ!