Poezii despre Natură:

cu rădăcina înfiptă în glia străbună
păşim prin ierburi
care privesc cerul
în ochi

cu aripi de ceară
alunecăm într-o tandră uimire
trecem mari holde de grâie
cu spice de aur

pe cerul limpede
luna înfăşată în foiţă de aur
tăcută îşi răsfrânge
lumina

Ziua îngerește
Aripile-și strânge
Zborul de-și oprește
În chindii de sânge.

Troiene mari așază, zăpada viscolită,
Copacii hibernează, încărunțiți prematur,
Pe ramul lor, ici-colo o cioară zgribulită,
Cu croncănitu-i surd, se tânguie imatur.

Nori vineți, tulburi, dezolanți,
Purtați de vânturi reci, șfichiuitoare,
Răsfiră stropii reci și iritanți...
Pe clocotul din sufletu-mi ce doare.

cu chipul scăldat
în primele raze ale dimineţii
când temperaturile din termometre
indică douăzecişinouă de grade celsius

Din chindia sângerie
Rozul curge pe arginturi
Și atâta feerie
Strălucește-n patru vânturi.

Farmecul Codrului

Când se ivesc stelele seara
Pe-albastrul cer de cristal,

E iulie și zmeura s-a copt,
Arbuștii, chiar de-nțeapă, îi suport
Pentru parfumul ce îl simt în jur,
Pentru bobițele ce au contur