Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ploaia a trecut. Dealurile sunt goale.
Aerul unei nopţi cristaline. A venit toamna.
Lună plină în pini.
Pâraie limpezi printre pietre.

Într-un regim fericit nu ar trebui să existe oameni singuri;
Înţeleptul şi meşterul trebuie să lucreze împreună...
Astfel că tu, un om din munţii de răsărit,
Ai renunţat la viaţa culegătorului de ierburi vindecătoare

Când, primăvara, apar fragii roşii,
Îmbujorând colinele noastre sudice,
Culege de dragul meu un mănunchi
Pentru acasă – ca o amintire a iubirii noastre.

Plecați
bătrâni părinți,
bătrâne mame, unchi,
cu Dumnezeul ce-i asemeni vouă,

Copacii împlinesc splendoarea toamnei,
Potecile pădurii s-au golit;
În amurgul de octombrie în lac
Se-oglindeşte un cer încremenit;

Domnul a promis binecuvântare acestui oraş, acestei case
Şi urmaşilor mei, dacă toate lucrurile rămân nepângărite;
Nici o masă sau scaun nu sunt îndeajuns de simple
Pentru cei care urmează păstorul din Galileea; a mai cerut

Sosind din oraşul meu natal,
Ar trebui să cunoşti toate noutăţile de acasă.
În zori, în faţa ferestrelor de mătase,
E oare încă prea frig ca să înflorească prunii?

din ant. Trei poeţi din Tang (1978)


Zi de zi,

De fier,
de încovoiaţi tiranţi de fier enorm trebuie să fie noaptea,
ca să nu explodeze şi să se facă ţăndări,
puzderia de lucruri pe care ochii mei le-au văzut,

Primul pod pe Constitucion si, la picioarele mele,
Zgomotul trenurilor care ţeseau labirinturi de fier.
Fum şi şuierături se ridică în noapte.
Şi dintr-o dată Judecata de Apoi. Din zarea nevăzută