Gerra Orivera - poeziile altor autori

* * *
am intrat într-o moschee
cu evlavie, cucernic,
însă nu să-nchin o rugă

Zile şi nopţi, atâtea, s-au scurs 'naintea ta!
Planetele se mişcă, demult, necontenit;
Pe praf când calci, ai grijă, prea mult nu apăsa,
Pupilă fost-a, poate, a unui ochi iubit.

Voi, fetelor frumoase cu-obraji de catifea,
E mai. Vom face un lucru oprit de Sfânta Carte.
Vom vărsa în iarbă vin roz până departe
Şi vom schimba grădina în câmpuri de lalea.

Vasta lume: un grăunte de praf în spaţiu!
Toată ştiinţa oamenilor: vorbe!
Popoarele, dobitoacele şi florile celor şapte climate: umbre!
Rezultatul gândului tău zilnic: nimic!

Un şeic văzu o desfrânată şi-i spuse:
"Pari sclava vinului şi a dezmăţului" -
iar ea-i dădu răspuns: "Ce par a fi, eu sunt, -
dar tu, învăţătorule, eşti ceea ce pari a fi?"

Un trecător popas, un gust frugal
De-a fi, ţâşnit dintr-un izvor regal
În mijloc de deşert, o clipă doar
Tovarăş cu lumina – şi Egal!

Un punct pierdut e lumea, în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis
Zadarnic este gândul, iar existenţa - vis.

Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă...
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă
Şi-apoi în cutia neantului ne-aruncă...

Un fir de păr stă-ntre-Adevăr şi Fals –
Iar tu, la mijloc, pururi în balans;
Alege Viaţa, Vinul bun şi mult
C-ai dreptu-un lume la un singur dans.

Uită c-ar trebui să fii răsplătit ieri şi că n-ai fost.
Fii fericit. Nu regreta nimic. Nu aştepta nimic.
Ce ţi-e sortit, e scris în Cartea
pe care-o răsfoieşte la-ntâmplare vântul Eternităţii.