Gerra Orivera - poeziile altor autori

Mi-a ars tot pieptul inima aprinsă
de focul după dusa mea iubită.
Un foc a izbucnit în casa asta
și-a ars, de flăcări, casa mistuită!

Mergea . Se deschidea viata
Ochilor adinci si senini ?
Mergea lasind in urma o taina
De visuri adeverite pe care e nebunesc sa le visam pentru noi

Inima astă-seară îmi zise: nu știi?
Rumena-bruna încântătoare
Aurită de o coamă blondă:
Și cu ochi strălucitori și negri cea care cu grație imperială

Inclinata fanfara
Arabesc al spatiului cimpurilor,
Berna,
Asemeni crinilor vostri albastri

Mult ingerul meu l-am tinut cu sila,
si-n bratele mele obosise tare,
el se facu mic iar eu m-am facut mare,
si deodata eu am fost mila

Cheamă-mă, iubite, strigă-mă!
Nu-ți lăsa atîta timp mireasa la geam.
Nu mai veghează în alei de platan
serile sacojii:

Vei putea s-adormi tu oare
fara sa te-acopar bland,
si ca frunza soptitoare
sa te-alint si sa-ti incant?

Din nesfârșite doruri zboară
fapte sfârșite – fântâni slab săritoare –
ce tremurând, curând, se-nchină iară.
Dar, cele ce-au tăcut odinioară,

Oricine-ai fi: în seară, vino afară
din camera, în care totul știi;
în zare, ultima-i casa ta-n seară: oricine-ai fi.
Cu ochii ce, trudiți, au evadat

Privirea stinge-mi-o: Te pot zări,
urechea-nchide-mi: Te pot auzi,
și fără de picioare vin la Tine și fără gură Te implor, divine!
Frânge-mi chiar brațul: Te voi tine sus cu inima mea, precum cu o mână, inima ține-mi: creierul va bate și creierul de-mi arzi în flăcări, până și-n sângele-mi te voi purta, ca-n toate.