Poezii despre Diverse:

[învinşii care dau din coate ...)

Eu scriu. Tu scrii. Ei nu citesc!
Arar mai frunzăresc cuvinte,

Învăluie ramuri de salcie chipul
Selenei în apa de râu oglindit,
Privesc de pe mal ca străjer neclintit,
Clepsidra-mi sfâşie cu colţii, nisipul.

Povestea mea? Nu e o'nchipuire!
Nadir, Zenit şi orice alt'mai poate
Să-mi împlinească sufletul, sau toate
Ce duc spre infinit ori nemurire.

Perseverez murind strivit de vise,
Atâtea lumi schimbate în cenuşă!
Prea'nalte ziduri, neclintită uşă,
Spre orizonturi prea uşor promise.

Geneză? Demiurgul s-a întrecut pe sine,
Universând atomul, aşază armonia
La bazele nelumii, jertfind epifania,
Şi consacrând albastrul altarelor divine.

Ei ştiu să plângă! 'şi curg durerea
Printre coloane de lumini,
Mir sfânt din ochi de cherubini
Pe luturi vii sfârşind căderea.

Îmi par un țăran,
trag plugul prin piatră,
sub vremea curbată,
nu Calul Troian.

Mai stau! Nu mult! Doar cât clipeşte steaua
Peste argintul lunii prins în rouă,
Sau cât pumnalul de lumini când plouă,
Ori fulg pe mâna ce-o mângâie neaua.

Nu-mi sunt destul! Şi poate că nici ţie
Nu ţi-am dat tot! Ori, poate că nu ştii,
Zăbrelele acestei colivii
Au fost doar semnul meu de apă vie.

Ei toţi sunt Eu şi moartea lor e'n mine,
Ca un copac cu frunze'ncremenit
Un turn vetust, cu mâinele'n ruine,
Ori zori cerşind, un ultim răsărit.