Poezii despre Diverse:

Să-ţi spun? Am să mai las să treacă,
Spre van, eterna-mi tânguire,
A nerodirii rostuire
Ce lanul de uitări o-neacă.

Eu trec dinspre mine spre iarnă pe gheaţa
Crescută pe câmpul pe care, eu prunc,
Cu turma slobodă în lan de perunc
Lăsam nemurirea să-mi mângâie faţa.

Pot să mă cert, sau pot să mă detest!
Pot să-nteţesc dojenile scrâşnind
Sau să-mi ridic din ne-mpăcare, grind
Şi să-mi devin eternul palimpest.

Se pârguie în mine împăcare!
Frunzarul îndoielii dus de vânt
Devine înspăimărilor mormânt,
Speranţa a pornit spre lumea mare.

A devenit neimportantă, ora!
Părinţii-şi fac copii din calendare,
Destinul va opri pe cel ce n-are
Un paşaport valid spre aurora

Raza de lumină
...
Te-ai născut să fii un rug imens, aprins,
Să arzi o viață scurtă, bogată-n sărăcie,

Un ciucur alb, rămas în nemişcare
Ca un ciorchine mut de năzuinţe,
Ucise-n laţ, sub ram, de neputinţe
Şi straniu gest de laşă abdicare.

Lui i-aţi surâs, a câta mia oară?
Aţi găzduit în voi pe nosferatul
Întemniţaţi în ură, iar păcatul
Chivernisit îl ţineţi de comoară.

Înfiorați cireșii, sub ceruri constelate,
nășteau petale pure din lumea cenușie;
Prin gotice arcade pășeau poeții-n moarte,
cu botnițe la gură, ca nimeni să nu știe

Mă faci să cred că nici n-am existat!
De n-ar fi rana asta uriaşă
Crestată în tot eul, sub cămaşă,
De gală giulgiul unui apostat.