Poezii despre Credinţă:

Iubi-voi păsările cerului şi bolta cea albastră
Iubi-voi tot ce-i sfânt din viaţa cea sihastră.
Iubi-voi marea şi munţii cei stâncoşi
Iubi-voi în tot locul pe sfinţii luminoşi.

O lume plină de magie, un colț de univers,
E-un început de poezie, e primul Său vers
E prima Sa baladă, un cântec de iubire,
E prima încercare din lunga convorbire.

Aș vrea să-L am pe Dumnezeu adânc în suflet și în gând
Un pescăruș hoinar să fiu și liber să trăiesc zburând
Aș vrea să am în fața mea văzduhuri minunate
Iar diminețile să-mi fie clipă de clipă luminate.

Suntem o plasă de nailon, croită cu nespusă artă,
Suntem făpturi, mister, atom, cu fiecare soartă,
Suntem ființe singure și triste, cu duh de Dumnezeu
Ce-și caută iertarea și pacea, mai mereu.

Azi moare-n mine și ultima speranță,
mă înfășor încet în mantia durerii,
agonizează-n suflet un ultim dor de viață,
învăluit de-o ceață la marginea tăcerii.

ajută-mă Doamne
in recile toamne
prima vară s-o cânt
in pasteluri - descânt

Ajută-mă, Doamne, să-mi văd neputința
Să nu mi se-ntunece în veci conștiința
Să știu cum să scad și cum să adun
Măsura reală a Cuvântului bun

O, nu mai puneți lacrimi pe obraji la sfinți,
Primiți au fost de la străbuni, părinți!
Ne-au dăruit ce-aveau ei mai curat
- Icoanele să plângă, nu-i păcat?

Uitarea omoară tristețile,
Amintirea naște zâmbete;
Între uitări și amintiri
Timpul își duce existența.

Mă gândesc uneori, cum
ne arătăm lui Dumnezeu, când
ne rugăm dimineața și seara
cu părul răvășit, cu ochii umflați