Poezii despre Credinţă:

Poeții nu se umilesc
La alții milă nu cerșesc
Si nu pot fi manipulați
Cu pumnul de arginti furați.

Mulţumesc, Doamne, că mă laşi
să stau călare,
pe-această-nsomnorată protuberanţă a soarelui,
chiar în dreapta Ta...!

Mi-a fost frică.
Pentru că nu izbuteam să te iubesc,
vorba ta mi se părea o bălmăjeală neînțeleasă...

Renunț la visul colorat
De-a fi-ntre file aruncat
Ci către noul Univers
Îmi voi lansa timidul vers

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu / „Sarmis cântând ulcioare de Horez…“ (:)
Am iscălit şi luturi alb-codalbe
d-ulcioare cucuteniene,-n rate,
purtând mărgeane-n var de Ararate,

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
Doar limba vă e raiu-nvăţăturii...
E cea mai veche... Pare să rămână...
Pelasgă, sau valahă, sau română,

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
Da,-n Zalmoxianism, voi credeţi încă –
e Creştinismul vostru Cosmic, purul…!
Celestului azur i-aţi dat conturul

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
Doar legea firii îmbumbind fotonii
o ştiţi – că aţi aflat-o-ntotdeauna ;
Soare şi Lună vă mai ţin cununa,

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
De două mii de ani moartea vă paşte –
că dezbinare-aveţi între hotare,
că neglijaţi a fi mai drepţi, ca raza-n soare,

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
Popor Valah, n-am vorbele deşarte,
cu Verb de jar eu te binecuvânt,
că-mi eşti şi cel mai vechi cuvânt-pământ,