Poezii despre Credinţă:

Azi n-am stare
Că mă doare
Steaua proaspătă din zare;

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
Pe Burebista-l omorâţi – că vinul
nu vă mai curge-n barbă cu pelinul,
pe-arginţi vă daţi toţi brazii din pădure...!

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
Valahia cea Mare, Asănească,
de la Egee la Pripet – mergi anul,
de care frică-avù şi Genghis-hanul,

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
Voi, prin istorii, dezbinaţi de nume,
de lipsa conştiinţei şi a ştiinţei,
de toleranţă – prag al umilinţei –,

…de cobalt, în Dacia, Grădina lui Dumnezeu (:)
La starea de hadron de-ajung, mi-e vie
mintea din Cogaion, cea revelată
Întâiului Salumoş, frunte lată,

Te aștept în parc,
fetiță frumoasă,
inima mea.

Și inima se-nalță mai sus de zarea-albastră
Când trandafirii roșii în rugă se aprind,
Și când pe-un colț de cer purtăm iubirea noastră:
Se pleacă-n taină îngeri..Și-al nopții flori de-argint !

Vino cu mine spre Rai,
unde e lumina cea adevărată.

Vino cu mine spre Rai,

Întrebările mele sunt tari ca piatra
și înțepătoare ca niște arici...
Nu știu care o să-mi fie soarta,
mi-e frică și nu știu unde o să plec de aici.

Trec peste valea Humorului cu firul ei de apă...
Am fost bătut de Dumnezeu, pe drept cuvânt, pentru desfrâu.
Obcinele împădurite stau deoparte, oraşul e preşul camioanelor,
iar Humorul e cel mai trist pârâu.