Poezii despre Amintiri:

Țin minte, printre alte gânduri, chinul
De-a smulge purul sfintelor icoane,
Să îl afund în voce de consoane,
Să-nchipuie priceasna și aminul,

Dorm mâinile în poală și suspină
Năduful călduros al amintirii...
E grea această pravilă a firii,
Când nostalgia geme anodină.

Stranie cântare de valuri pe țărm
pe gamba cea adâncită-n nisipuri
a neopritului Cronos.
Seara parcă se-aud mai slobode

În zi de sărbătoare, ne-adunăm cu toții,
Cu inimi pline de respect și recunoștință,
Pentru cei ce-au fost, pentru eroii noștri,
Ce-au scris cu sânge și cu dor, o veche biruință.

Basarabia, pământ de dor și vis,
În brațele tale, timpul parcă s-a închis.
Dealuri verzi și văi adânci, mângâiate de lumini,
Aici, istoria se scrie în lacrimi și suspini.

Ninge infloritor de primăvară
...fulgii imi pistruie fața
Vreau să ajung la lumina de acasă
Drumu-i cărunt, timpul mărunt

Da, îmi amintesc...
În mintea mea-i urzit un ieri tulburător,
împodobit cu mugurii stârnitelor dorințe.
Îmi amintesc cum mâna mea,

Înapoi prin timp

”Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?”
Eu cred c-a fost primita-mi spovedire,

Am ascultat pe praguri de nisipuri marea,
Pătrunsă, pân' la contopire,-n al ei val.
Nici nu mai știu... Vibram răsfrântă pe un mal,
Sau colindam, să mângâi cu albastru zarea?

Împing ușor ușa la tindă,
Pe lângă lavița frumoasă,
M-ating cu capul de oglindă
Și mă strecor tiptil în casă.