Poezii despre Amintiri:

Braţ la braţ cu viaţa mea
Zilnic am trăit;
A fost şi bună, a fost şi grea,
Frumoasă c-am iubit.

Mi-e dor de părul tău bălai,
De zâmbetul ce-l surâdeai
Mi-e dor de-al nopţilor amor,
Mi-e dor de tine, simt că mor!

De dorul tău şi plâng şi râd
Şi nu ştiu ce-i cu mine;
Nu te-am văzut nici ieri, nici azi,
Nu ştiu dacă ţi-e bine

Obrazu-mi este rece şi uscat
Şi demult nemângâiat;
Doar o lacrimă mai rece
Sufletul vrea să-mi înnece.

noapte, nu-mi ascunde somnul
din brațele înnodate de vise
și nu-mi trimite gândul,
ca pe un copil orfan

zăvorul intrării era închis
de Archaeidae prin urzeala lor de mătase argintie,
dincolo de prag, parcă după-un veac aproape întreg,
mă aștepta oglinda cu rama vopsită scorojit-albastru...

am strans, ceas de ceas, amintirile in clepsidra iubirii
le-am invelit duios cu gandurile
si le-am hranit cu departarile

Dormi scumpa mama,buna si cinstita
Mereu muncind,mereu neodihnita.
De cind te stiu ai noptile ciuntite
De grija zilei ce-o veni,de vite...

Ai apărut din nou

În visul meu azi-noapte

Sărac pământ, și gol...
Deșert cât ochii văd,
Te-au frânt cu zile muchii de topor,
Și-am dat uitării tot.