Adina Speranta - poeziile altor autori

Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristețea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Și-mi plac colindele și Sânta Maria.

Amintirea vârstei fără prihană
Ca un cocor fâlfâie peste suflet;
Aud clopote, chiote, dojană,
Iarba cum crește și melcii la umblet.

Pe-aici poetul este rătăcit,
Prin hârburi de anafură şi besnă,
Heralzii în tăcere i-au murit
Şi plânsu-i-au durerile în glesnă.

Până acum știam de îmblânzitorii de șerpi
care cântând din fluier făceau cobrele să se ridice
din amfore de lut ondulându-și corpul în aer,
știam și de îmblânzitorii de flăcări

I-am văzut întâi picioarele
lipăind pe parchetul gol. I-am văzut rotulele
rotindu-se ca niște mecanisme
puse în funcțiune de niște pârghii nevăzute.

Cineva bate cuie în apă ca în propriile sale tălpi.
Cineva întoarce pe dos apa ca pe propriul său suflet.
Cineva priponește apa de mal și pleacă tăcut în josul rîului.
Cineva atîrnă de pereți apa și se întinde în pat.

La o măsuță joasă stau liniștit și-mi beau ceaiul.
Ceilalți își fac
baia de aburi: privesc trupurile lor goale
cum trec prin fața mea și dispar dincolo

Pe un deal alb mi-am înălțat casă roșie.
Roșu am vopsit-o pe dinafară. Roșu, înăuntru.
Alb la față, îmi privesc mîna.
Cu unghia am zgîriat pe perete:

Vechii eleni care înfruntau
soarele dogoritor și vânturile mării
își legau de frânghii
trupurile lor înnegrite de catarg,

Oare de ce confund mereu
șoldurile de jamon iberico de pienso
frumos expuse pe rafturile
și vitrinele magazinelor