Picioarele - Nichita Danilov

I-am văzut întâi picioarele
lipăind pe parchetul gol. I-am văzut rotulele
rotindu-se ca niște mecanisme
puse în funcțiune de niște pârghii nevăzute.
Rotulele s-au oprit în fața geamului luminat din interior,
au stat mult timp pe loc.
Apoi storurile au fost coborâte
până în dreptul rotulelor.
Rotulele s-au mișcat și ele încet, în gol,
rotindu-se în sensul acelor de ceas.
Apoi s-au înțepenit și ele într-un repaus absolut.
Deodată strada fu potopită de liniște.
Toate glasurile s-au stins.
S-au stins și toate luminile.
Am dat atunci storurile la o parte
și am ridicat atunci ochii spre cer,
și am văzut două tălpi mari
acoperite de inscripții ciudate călcând
prin nori și prin iarba umedă.
Am încercat să descifrez semnele
tatuate cu litere de foc
pe podul palmelor, pe călcâie și pe tălpi,
dar literele mi-au alunecat printre degete
și s-au răspândit prin iarba
înrourată ce a năpădit podeaua, tavanul și pereții
surpați ai casei mele de țărână…

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nichita Danilov