Adina Speranta - poeziile altor autori



Distribuie aceste poezii:

  • Ne vom iubi odată - Gheorghe Azap

    Ne vom iubi, odată, într-o eglogă pură,
    Când vor cina lăcustele arhimandriți;
    Un papagal de miere-ți va locui în gură
    Și, șoapta mea, printr-însul, vei ști să o imiți.

  • La plecare - Petre Stoica

    La plecare Van Gogh a lăsat aprinsă
    lampa aceea neagră pe masă așadar
    spațiul meu rămâne neschimbat viețuiește
    cu fluturii lângă pâinea gloriei uscată

  • Două capricii - Petre Stoica

    Vântul
    obligă pomii să mă salute:
    îi apleacă respectuos, le ridică
    pălăria de frunze.

  • Tocmai vă ştergeţi barba brumată - Petre Stoica

    Tramvaiul meu are suave aripi de libelulă
    seara mă poartă lin deasupra culorilor aspre
    mă depune în camera voastră tocmai mâncaţi
    potârnichi pepit tocmai vă ştergeţi barba brumată

  • Un vierme sub un pantof cu toc (fragment) - Gherasim Luca

    El (gândul) nu se compară
    Cu o furtună
    Și nici cu o furtună într-un pahar cu apă
    Nici cu paharul de apă pe timp de furtună

  • Kavafis - Marin Sorescu

    1.

    Pierdut la marginea lumii greceşti,
    Ca un scut antic.

  • Totul e tainic - Ancelin Roseti

    Se întâmplă naşterea ― arcul vibrează în mâna călugărului; totul e tainic. Nume. Purificare.
    Sufletul îşi caută locul. Din sanctuare şuviţa de păr oblăduieşte. O naştere dublă e o ruşine.
    Începe şi se sfârşeşte vânătoarea
    de libelule şi licurici...

  • Atât de muritor - Ancelin Roseti

    Atât de muritor, încât pruncul s-a sinucis cu cordonul ombilical:
    "Noaptea descreşte în mine. Mă nasc fără rost. Pendulul vibrează în pieptul strămoşilor mei; nu pot lua parte la acest război spre care mergeţi voi toţi ― în oglindă săracii par mai săraci...
    Există un glonţ inventat pentru mine care aleargă prin exteriorul matern. În empireu s-au săvârşit fărădelegi? ― aceasta-i întrebarea. O naştere sub jurământ este mai sigură. Câte măşti se strâng pe faţa ta într-o viaţă de om...!
    Istoria nu poate străbate drumul până la mine, eu nu mă pot naşte în numele ei. Scurtaţi-o!,

  • Din patrie se aude larma gândacilor - Ancelin Roseti

    Din patrie se aude larma gândacilor: Lacheul îşi trage după sine chipul ― un ţel mai îndepărtat decât nemurirea e povara cioplită în piatră.
    Bătrânul fluture leşină la vederea unei fete.
    Nimicnicia, în vârful picioarelor, păşeşte pe catifea în mai multe părţi deodată. Adulterul stă tolănit la umbra candelei. Pantera visează lovitura de maestru. Nebun, arhitectul construieşte la nesfârşit numai spirale.
    Actul de moştenire arde în mâinile nou-născutului.

  • Atâtea și atâtea chipuri - Ancelin Roseti

    Seară de seară, vipera îmi consolează timpanele:
    "Viaţa bolboroseşte în tine, te caută. Ce mai aştepţi? De mult fericirea e moartă de râs. Te hrăneşti cu frigurile pământului care duce înapoi sufletul dătător de suflete.
    (În cealaltă lume abia găseşti puterea şi lovitura de graţie ― sclavul nu se încumetă să descrie o comoară.)
    Vânătorul de peşti îţi trimite icrele dragostei şi îndârjirea pietrei care ascunde în ea