Adina Speranta - poeziile altor autori
- Ne vom iubi odată - Gheorghe Azap
Ne vom iubi, odată, într-o eglogă pură,
Când vor cina lăcustele arhimandriți;
Un papagal de miere-ți va locui în gură
Și, șoapta mea, printr-însul, vei ști să o imiți.
- La plecare - Petre Stoica
La plecare Van Gogh a lăsat aprinsă
lampa aceea neagră pe masă așadar
spațiul meu rămâne neschimbat viețuiește
cu fluturii lângă pâinea gloriei uscată
- Două capricii - Petre Stoica
Vântul
obligă pomii să mă salute:
îi apleacă respectuos, le ridică
pălăria de frunze.
- Tocmai vă ştergeţi barba brumată - Petre Stoica
Tramvaiul meu are suave aripi de libelulă
seara mă poartă lin deasupra culorilor aspre
mă depune în camera voastră tocmai mâncaţi
potârnichi pepit tocmai vă ştergeţi barba brumată
- Un vierme sub un pantof cu toc (fragment) - Gherasim Luca
El (gândul) nu se compară
Cu o furtună
Și nici cu o furtună într-un pahar cu apă
Nici cu paharul de apă pe timp de furtună
- Kavafis - Marin Sorescu
1.
Pierdut la marginea lumii greceşti,
Ca un scut antic.
- Totul e tainic - Ancelin Roseti
Se întâmplă naşterea ― arcul vibrează în mâna călugărului; totul e tainic. Nume. Purificare.
Sufletul îşi caută locul. Din sanctuare şuviţa de păr oblăduieşte. O naştere dublă e o ruşine.
Începe şi se sfârşeşte vânătoarea
de libelule şi licurici...
- Atât de muritor - Ancelin Roseti
Atât de muritor, încât pruncul s-a sinucis cu cordonul ombilical:
"Noaptea descreşte în mine. Mă nasc fără rost. Pendulul vibrează în pieptul strămoşilor mei; nu pot lua parte la acest război spre care mergeţi voi toţi ― în oglindă săracii par mai săraci...
Există un glonţ inventat pentru mine care aleargă prin exteriorul matern. În empireu s-au săvârşit fărădelegi? ― aceasta-i întrebarea. O naştere sub jurământ este mai sigură. Câte măşti se strâng pe faţa ta într-o viaţă de om...!
Istoria nu poate străbate drumul până la mine, eu nu mă pot naşte în numele ei. Scurtaţi-o!,
- Din patrie se aude larma gândacilor - Ancelin Roseti
Din patrie se aude larma gândacilor: Lacheul îşi trage după sine chipul ― un ţel mai îndepărtat decât nemurirea e povara cioplită în piatră.
Bătrânul fluture leşină la vederea unei fete.
Nimicnicia, în vârful picioarelor, păşeşte pe catifea în mai multe părţi deodată. Adulterul stă tolănit la umbra candelei. Pantera visează lovitura de maestru. Nebun, arhitectul construieşte la nesfârşit numai spirale.
Actul de moştenire arde în mâinile nou-născutului.
- Atâtea și atâtea chipuri - Ancelin Roseti
Seară de seară, vipera îmi consolează timpanele:
"Viaţa bolboroseşte în tine, te caută. Ce mai aştepţi? De mult fericirea e moartă de râs. Te hrăneşti cu frigurile pământului care duce înapoi sufletul dătător de suflete.
(În cealaltă lume abia găseşti puterea şi lovitura de graţie ― sclavul nu se încumetă să descrie o comoară.)
Vânătorul de peşti îţi trimite icrele dragostei şi îndârjirea pietrei care ascunde în ea
Distribuie aceste poezii: