Adina Speranta - poeziile altor autori

Da, el îşi scoate ochelarii şi tu crezi că sunt
lacrimile lui de cristal, crezi
că din spatele ochilor lui invizibili curg celelalte pagini
pe care nu le mai poate citi, şi atunci

Nu mai am nevoie de alte femei,
mi-am luat maşină de copt pîine,
am aşezat-o pe masă în bucătărie – masa să fie perfectă,
ca un pat cu aşternutul proaspăt,

1.

Ea e azi, e ieri,
de mîine încerc iarăşi să fie de ieri, de azi,

Acesta e aşternutul în care am stat nouă luni,
orb şi plin de lumină ca o stea în burta nopţii burduşită
de gemeni,
cînd am dat plapuma la o parte, întunericul

Eu sunt poetul ion mureşan
şi nu o singură dată am fost obligat să-mi prepar singur băutura,
eu nu m-am plîns de vremuri şi vremaşi,
ce-mi păsa mie de ele, de ei,

Cînd a murit el, a plouat printre razele soarelui de septembrie,
cînd a murit ea, a nins printre fuioarele de fum care urcau de pe coama casei
direct la cer în februarie,
eu am trăit mai departe şi după ce a murit el,

La un moment dat constaţi că ţi se spune Dobi,
vierme, jigodie, bou, prost şi tot ce ţine de diatribele
cu care n-ai avut de a face vreodată,

Unde merg eu acum, după acest festin la care am stat
la masă cu toţi cei care n-au unde să se ducă
şi rătăcesc aşa de la casă la casă,
de la masă la masă,

Sunt cu mine tot timpul, aievea este un cuvînt prea
neîncăpător, tot timpul este toată viaţa, aşa
cum stau la mesele lor cei cărora în altă parte le-ar fi urît,
vorbesc sau tac,

Stăm în aceiaşi quadraţi ca în halbe berea pe care o bem,

unii sunt mai însetaţi şi scriu mai puţin,
numele lor curg de pe mese ca nişte ceasuri în tablourile lui Dali,