Adina Speranta - poeziile altor autori

În mine cîntă o mie de cîrciumi într-o mie de biserici,
o mie de clopote bat într-o mie de urechi,
alte mii de ecouri, mult mai frumoase, se zidesc
peste noapte, mii de meşteri, mii de fîntîni

Cei mai mulţi se adună în ei şi se rostogolesc
peste un un cer cu stele, alţii,
peste un cîmp cu maci din care cresc sîni de pămînt
prin care fojgăiesc furnicile care n-au înţeles cîntecul greierului

O mie de bobiţe de struguri într-o mie de ciocuri
şi asta de zeci şi zeci de ori pe minut,
sute de pahare de vin nu vor mai sta pe masa mea
peste iarnă,

Singur numai cel înstrăinat poate fi,
eu n-am cunoscut înstrăinarea,
nici n-am căutat-o dispertat prin curţile altora,
în jurul meu sunt case, străzi, oraşe, oameni,

Nu scriu zilnic poeme atît de frumoase ca acesta, nici
nu pot fi în fiecare zi atît de generos ca Dumnezeu
care lasă fiecăruia după puterea de a lua şi înţelege,

Era un drum lung,
şerpuia prin toate oraşele lumii,
numai prin pustie era drept şi nu ducea nicăieri
unde nu doream să ajungem,

Nu mai am nevoie de nimic, de absolut nimic,
numai dacă aş deschide gura să cer ceva,
s-ar ivi o mînă care ar ridica un deget ca o secure,
aş privi în jos

Fata aceasta frumoasă îmi prisoseşte,
şi femeia aceea frumoasă mă ademenşte şi eu trag cu privirea
în alte femei care nici nu ştiu că exist,

Nu sunt toţi cei de faţă ai mei, unii se deosebesc
de la prima vedere, au straiele ca nişte piei de şopîrlă
pe care şi le lasă la orice întîmplare la care
n-ar fi dorit să ia parte, alţii

Odată, de mult, de foarte de mult,
poate de ieri, poate de mîine, poate să fi fost niciodată,
poate să fi fost chiar acum,
dar acum, nu, acum nu se poate,