Adina Speranta - poeziile altor autori

S-apleacã primãvara pe fereşti,
Cu pãrul tot numai zulufi de soare,
Asa cum stai în umbrã şi zâmbeşti,
O fi crezut cã gura ta-i o floare.

Îmi risipesc ca o miliardarã
Comoara mea de zâmbete si versuri,
Şi-n toate aflu proaspete-ntelesuri,
Cum aflã flori o zi de primãvarã.

Clipă, desfă-ţi aripile tale bogate;
Mările se clatină departe,
Undeva un curs de râu s-abate,
Oamenii se nasc, oamenii s-acopăr cu moarte…

El îmi şopti: "Dragostea mea, înalţă-ţi ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" – şi el nu s-a mişcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui – aşa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăseşte-mă" – dar el n-a plecat.

De dimineaţă, în grădină,
o fată-n ochi fără lumină
mi-aduse, zâmbitoare, tandră,
pe-o foaie fragedă de lotus,

Suntem răi şi aroganţi,
I-ncurcăm pe guvernanţi,
Vrem mâncare şi copii
Şi ne place să fim vii,

Când te privesc, mi-i jale iar,
Ce chinuri cu regete-n două!
Arama sălciilor doar,
Rămasu-ne-a-n septembre, nouă....

Mi-a pătruns
o bucată de nouri
pătrată-n odaie
…dar cerul afară-a rămas

El a venit şi mi-a spus:
viaţa
este o absenţă
între două inexistenţe.

Primeşte-această floare-n dar,
Un galben trandafir în floare
Ca luna plină-n codrul rar
Când seara-n linişte răsare.