Adina Speranta - poeziile altor autori

Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veşteji!
Şi spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viaţă se va fini?

Recitindu-mă cu ochi reci,
Abia acum îmi dau seama
Că din toată poezia mea de dragoste
Nu reiese decât eşecul.

Când soarta darnică devine avară
Şi flacăra dragostei fumegă stinsă;
Când mângâierile şi când surâsurile
Ţi-s drămuite sau ţi-s respinse;

Dragostea care ne purta pe noi
nu ştia de amintiri şi strigoi.
Venea din pământ, din ape,
poruncindu-ne să ne ţinem aproape.

Nebun, nebun de mii de ori
Acel ce cată grâu şi flori
Pe munţii rătăciti în nori:
Sunt tari: sunt nalţi, sunt de granit,

De-acum, tuşind, a şi murit o fată,
Un palid visător s-a împuşcat;
E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat...
-Tu ce mai faci, iubita mea uitată ?

N-o să-ncep ca să mă mint în van,
Grijile vin inima s-o-nfrunte.
De ce oare trec drept şarlatan
Şi trec drept scandalagiu de frunte?

Din ceruri descindută, a mea candidă liră
N-am atârnat vreodata la poarta de-mpăraţi;
Când însa-ale lor fapte venind o-nsufleţiră,
Din secol pân’ la altul etern au fost cântaţi.

(Paolo Rolli)
Singurică şi umbroasă,
Dumbrăvioară, -n tine viu
Trista-mi inimă noptoasă

Înţelepciune este sã respiri
Uşor, şi dupã lacrimi sã zâmbeşti,
Petalele ce cad din trandafiri
Şi nu s-aud când mor, sã le iubeşti.