Adina Speranta - poeziile altor autori

Oricât sălbatecele uri te-ar urmări cu lovituri,
Oricât de mult ele-ar căta să sfarme platoşa ta,
De atâta să nu-ţi pară rău,
Nu te-or răzbi cei din afară.

Au fost tăind un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
Se auzi un glas păgân:

Un uliu zboară la marginea cerului.
Doi pescăruşi plutesc legănat pe râu, în amonte.

Vulnerabili când zboară sub vânt,

Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce şi să bea,
iar strigătele ei caută stolul călător.

Cui să-i pese de umbra solitară

Li Bo, nu te-am văzut de multă vreme,
este trist că te pretinzi nebun.
Toată lumea vrea să te uite.
Numai eu îţi preţuiesc talentul.

În noaptea asta la Fu-chou, luna priveşte
Singurătatea din camera noastră. Iar copii mei, prea mici,
Prea cruzi, nu înţeleg ce mă ţine departe,
Nici nu-şi mai amintesc de Chang'an. Pe vremea asta,

Odată cu aerul răcoros strecurat prin bambuşi în dormitor,
Lumina lunii umple fiecare colţ al grădinii noastre.
Stropi grei de rouă atârnă sau se preling pe frunze.
Stele apar de nicăieri, sclipesc, apoi dispar.

Fără pereche în bună creştere şi frumuseţe,
o doamnă delicată şi-a găsit refugiul
în această vale uitată de lume.
Ea este de familie nobilă,

Viaţa nu-i făcută pentru întâlniri;
ne deplasăm asemeni stelelor la margini opuse de cer.
Deci, ce fel de noapte este noaptea asta
când împărţim lumina aceleiaşi lămpi?

Pe malul fluviului tristeţea înfloreşte inexplicabil,
Dar nu ai unde să te plângi – aproape am luat-o razna.
Îl caut pe vecinul de la miazăzi; dar prietenul meu de pahar
Umblă băut de zece zile. I-am găsit doar patul gol.