Adina Speranta - poeziile altor autori

Cărările toate-s afară,
La poarta cu lacăt şi drugi
Scaieții se urcă pe scară,
N-am turnuri, n-am paznici, n-am slugi.

Tu cine ești, străine,
Ce zeu te-a plămădit
Să stai în veci cu mine
La rău, cât și la bine,

O, cât aş vrea, în calm, să mor pe dună,
Spre largul leneş al Mediteranii,
Când asfinţitu-ntunecă platanii
Şi noaptea creşte albă pe lagună.

Şi sufletul, în gheara beznei, ţipă:
Zadarnic baţi în mine ca-ntr-o poartă,
strigoi cu ochii roşi ai vremei; spartă
tăcerea bate-n clopote o clipă.

În casa de tăcere cu iederi şi urzici,
plină cu somn de bufniţi cârne, cu ochi mici,
nimeni nu ştie toamna când a intrat în casă,
şi anii de când surpă pereţii, ca să iasă.

Vin norii, ah, norii
Sălbatici în cete,
Cu sumbrele plete
În vânt – călătorii.

Te rup din reverie, prietenă şi soră,
fiinţă despletită din somn şi auroră,
balcon în vis cu bucle de păsări pentru vid.
În muşchii tăi ai cântec, ureche ca un zid,

O, lasă-ţi obiceiul de-a răscoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vieţii,
Ci scaldă-ţi ochii limpezi în roua dimineţii,
Şi nu-ntreba ţărâna de urmele din drum.

Pe sub razele lunii veneau
Atât de pierduți de parcă visau.

Cânta undeva, cineva la vioară

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristețe.

Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc,