Adina Speranta - poeziile altor autori

Plânge-o cucuvaie. După cine oare?
E târziu şi toamnă, nu e nicio floare.
Pentru cea plecată ce nimic nu cere
Numai în cuvinte aflu mângâiere.

Turnirul din subsol se continuă picătură cu picătură până la ora finală
domn al erorilor mele ieşeam atunci pe străzi
purtam sub braţ o servietă cu pământ de la zece ani de când iubisem o
mare actriţă de dramă

Fereastra s-a deschis spre întuneric
cei morţi sunt vii au prapuri de cârpe şi de oase
sunt oportuni pentru eternitate
cu şarpele în sân la confruntarea umbrelor

Între bine şi rece între negru şi clar între opac şi lichid
între incert şi salubru

şi cine mai poate enumera muncile noastre crepusculare hidra de la Lerna şi celelalte

Năpraznic străluci în azur, că ne doare
privirea de crâncenu-Ți soare
și ochii, orbiți de lumina grozavă,
nu văd cum îi fulgeri din slavă.

Mladele leagănă smirnă, tămâie
și cerul e tot pe pământ coborât,
că l-am culege de sub călcâie
de n-am pleca după el cât de cât.

Amare sunt plecările deșarte
Ducând pe ele stropi de sânge sfânt;
Dar mai amare-ntoarcerile sânt
Când poartă răni aduse de departe.

Și-acum la poarta nimănui
Ți-ai flutura în prag sărutul
Spre tot ce ieri, sfințindu-și lutul,
Ți-a fost aripă, rug și cui.

Și vine-o zi când vezi că numai praf e
Ce-a fiert în fraze, ce-a zvâcnit în verbe
Și că și frunți și-nțelepciuni și jerbe
Sunt numai biete hârburi de carafe.

O, anii când jucam arșice
Printre gramatici și-aritmetici,
Sau anii când citeam patetici
Pe Eminescu și pe Nietzsche!