Adina Speranta - poeziile altor autori

Topit în măști, din sonor în sonor,
Bucurat Amurg, și singur al toamnei,
Sufletul meu, pânză de corabie în soare,
Este marele pirat al acestui fior.

... Trenul se puse în mișcare, contemplam din cupeu
Cum aleargă înapoi: halte, poduri, salcâmi.
Alergam și eu, ca stâlpii de telegraf, înapoi,
Înapoi spre tine, văzându-te în gară,

În Hiva Oa, pe țărmu-i lăut în mirodenii,
Am o colibă-n care vopselile îmi țin.
Te zămislesc, femeie, dospită din vedenii,
La margine de mare, pe pânza mea de in.

Un corn de brumă, fruntea, prin ploaia mâinilor,
Se-ntreabă tulburată: ne cheamă iarăși zarea?
Tu o mângâi mereu și-n stepă n-auzi zvonul,
Și-mi pare că amurgul a poposit pe mâini.

Strâns în cătușe, -acordul plutit și blânda sară
C-o stea, cleștarul apei crestează-ncet, scalar.
Scumpesc grădina toată și-n mine-ntâia oară
Mâini albe, așternute spre liniște, tresar.

Imprudent, am pus culorile în morişcă
Şi le-am învârtit,
Le-am învârtit până la alb.
S-au dus de-a valma anii,

Unei femei din Nord


Prin ce-nnodate drumuri, pornind la ce răscruce

Un ins, rămas, cu dinadinsul,
Din Schwitzera, cantonul Uri.
Dar geniul îi fuma ca ninsul
Jungfrau, sub gheaþa învestiturii.

Cred în vârsta mea, în atributele fiecărei vârste, în datoria intensificării acestor atribute.
Cred în neexistența existențelor imperios necesare.
Cred în bronzul cuvintelor sunate din veacuri.
Cred în pisici.

Printre ceilalți copaci, liniștiți, el părea aproape nebun:
Multiplu se ridica din pământ cu zeci de brațe
Pe care exaltat le flutura în vânt.