Adina Speranta - poeziile altor autori

Cuvintele, de multă vreme nu mai fraternizau. Noi ne iubeam. În zori divinizam săpunul,
floreta străvezie a unor simţuri până mai ieri simetrice. Aveam cumpene capabile să
anuleze rigoarea celor mai pure inegalităţi. Asta ne mai liniştea. Virtuţile ineficace ale
plinului ne construiau clepsidre. Roua cădea pe rouă, retina pe retină, rigidul pe rigid.

Ca o bătrână deghizată în cocoş neliniştea ne asurzeşte vine spre noi şi redutabila ei
unghie continuă să crească

ea e de multă vreme pe pământ o fiinţă umană în mărime naturală

Culcat pe bustul ei ca pe o insulă a Paştelui
ca o batistă pe fruntea unei statui
avea dubla vedere a îndrăgostitului dar să nu exagerăm

Lângă o frumoasă gheretă într-o frumoasă miercuri
aveam genele albe ploua ca un câine
sentinelele mă călcau în picioare unu doi unu doi
turna cu găleata era un fel de potop mă mir că nu mi-a albit

Retorica e în vervă blesteamă de azi-dimineaţă găinile
obiectele rituale s-au îngrămădit în jurul meu (cutia cu tutun desenele dăruite de prieteni
vii sau morţi soba de fier vopsită cu argint clepsidra scaunul portocaliu cufărul vechi
litera U clopoţelul zen atârnat lângă o barbă bine ascuţită oasele scoase din mare

Prietenul meu pictorul mort
mă strigă(n-are importanţă)
îi ies din gură literele gata desenate
e un băiat normal numai argint şi catarame

Un sedentar priveşte printr-o fereastră mică
mă vede cum fumez sau cum gonesc cu trestia un şarpe
băiat sau fată are sâni de o valoare incredibilă
ar vrea să mă insulte mai crede în prestigii

Dintr-un străvechi gest ars
de patru mii de ani

Foşnet al cenuşei memorie stinsă a focului

Tot ce scriam era vocea ochiului meu închis în literele sale
vedeam aureola ţipătului ei spectral
eram mut şi vorbeam
aceeaşi lumină mi se revărsa pe pleoape

Dimineaţa şi seara stăteam la baraca de tir câştigam obiecte
lei albi pe care îi dăruiam cu generozitate
odată a venit o persoană care avea sprâncene pictate
o iubeam nemaipomenit aşteptam să-mi vorbească