Poezii despre Adevăr:

Vă deranjează, nu-i așa?
Vă fulgeră cu versul său?
Vă face să păreți mai mici?
De-aia-l tot vorbiți de rău

Rotirea aceasta e un zbor ce-a ajuns
Pe șiruri de scoici când negre când albe,
Pelinul sau mierea ni-s prânzul ascuns
Cât zori și apusuri vin să ne scalde...

Taie, Doctore, taie,
Oricum nu contează,
Rănile acestea,
Dumnezeu le pansează.

E seara de Crăciun și-n poartă
stau doi copii din alte zări.
În ochii lor speranța toată
e un vulcan de așteptări.

Colind
Hai să vindem ce am visat
Și să ne mutăm la sat.
Știi, vom face un ospăț

Când garduri se înalță în tăcere
la vremuri ce așteaptă noi schimbări,
Cuvintele ce-mi zburdă prin artere
îmi fi-vor la ce simt, reprezentări.

Lăsaţi licuriciul să vie
la pasărea din colivie
să i-aducă lumină sacră
în colivia acră.

Nu mai am puterea de a renaște,
Îmi adun cenușa de pe acum
Și am s‑o arunc pe dealuri,
Unde verile îmi făcusem drum.

Culcă-ți somnul,
Înăbușă-ți memoria.
Ți-a pierit steaua,
Și cu ea s-a dus și gloria.

în caz că nu știați,
coropișnițele sunt albastre.
așa se nasc,
e firea lor.