Ascultă. Susurul apei prin iarbă e vuiet
Și-un cântec din cel mai solemn portativ.
E-o boare din psalmul naturii. Dar nu e
Puhoiul de stări dintr-un cer optativ.
Vorbește. Când nu mai e nimeni în jur, să vorbești.
Să lași solilocul să zboare în lume
Modest, cu blândețe, să spui cine ești
De ți-ai luat pe umeri Luceafăr, ca nume.
Taci. În fața izvoarelor e bine să taci.
În fața custurii e bine să suferi
Să-ți umpli câmpia din suflet cu maci
Și pune-ți în delta convingerii nuferi.
vezi mai multe poezii de: nichodin
Detalii poezie:
Distribuie pe: