Îmi curăț mintea de contemporani
Nu c-aș avea ceva cu ei, sărmanii,
Ei scriu poeme care le-aduc bani,
Eu scriu la fel, dar fug de mine banii.
E-o șmecherie ce-a devenit etapă,
Și șmecheriei i-am ghicit dichisul,
Este vechea și singura etapă:
Să dai ceva, să ți se-aprobe scrisul.
Mai mult de-atât n-aș avea a spune,
Decât că-i o etapă necesară,
Căci de n-o faci, nu intri-n Uniune,
Și vei rămâne, necunoscut, pe-afară.
N-ai fi crezând că-i de ajuns să scrii
Din sufletul muiat în călimară!
De-ai scrie cele mai frumoase poezii,
De nu-ți plătești valoarea literară,
Rămâi un nimeni în liga populară.
Mai scrii și clasic, cu reguli și cu rimă?!
Nicio șansă, nimeni n-o să te știe
Și chiar doresc moralul să-ți ridic,
Căci ce înseamnă astăzi poezie,
Sunt niște texte, care spun nimic.
Și-ți dau un sfat, ca om trecut prin viață:
Ia contemporanii, citește-i pe-ndelete,
Imită stilul lor de băgat în ceață
Plin de idei necoapte, incomplete,
Cumpără-ți valoarea și vei fi pe piață!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: