Poezii despre Viaţă:

Distinsă Doamnă!

(În memoria tatălui meu, poetul Camil Poenaru)

De-aş fi ştiut că anii fug
Şi tinereţea mea va trece,
M-aş fi născut un râu... să curg
Veşnic, cu apă rece.

privind apusul
prin prisma rațiunii:
neprietenoase sunt păsările;
ofilite-s florile;

Un timp mãrunt, cã nici nu bagi de seamã,
O umbrã, ce se-ascunde în unghere,
Un strop de greu, o clipã de plãcere
Şi-o fericire, care se destramã,

Se așternuse ceața-n jurul meu
și nu vedeam de-i cerul plin de nori,
sau dacă, pe alei, sunt trecători,
ori singurul pierdut în ceață-s eu.

flori de celosia
acoperă
duplicitatea trădării;
feșe roșii stacojii

E-al treilea cântat al cocoşilor şi se trece la ora de vară,
bucurându-mă să constat că măiastra privighetoare
îmi administrează secundele-n regimul-de-lună,
că sublim-elansata ciocârlie are în grijă minutele mele

Văzuse într-o zi cum se deschide
O ușă ce-i era atunci străină
Și-n pragul ei, privirea ei divină
A coborât spre drumul vechi, de țară,

piese geometrice
dintr-un puzzle tangram
reconfigurează perspectiva.
%

Fii liber!
...
Nu da sfaturi nimănui fără a-ți cere,
Pentru că-ți vei face mulți dușmani