Poezii despre Viaţă:


  • Pe-a poeziei tâmplă

    Din clipa când, pe-a poeziei tâmplă,
    Tu, inimă, ai prins a fremăta,
    Mirarea a intrat în casa ta
    Și-a-nseninat tot ce ți se întâmplă.


    « Manuela Munteanu »
  • De vorbă cu sărutul

    Să-mi dai un strop din foametea fecundă,
    Ce umple cu incandescențe guri!
    Galop de foc în bietele făpturi,
    Îți devorează clipa ta rotundă.


    « Manuela Munteanu »
  • Traversarea

    Traversarea
    ...
    Să plec? Corăbierul a spus că nu m-așteaptă. Călătoria asta era planificată. Visam de mult oceanul, pe valuri să-l străbat, s-ajung unde răsare tărâmul celălalt! Și am plecat. Pe vas, înghesuială, om lipit de om, mulți excluși din lume și duși în deportare, mai mulți nepregătiți de grabnica plecare, doar eu, un voluntar, primisem traversarea ca pe-un favor, un dar. Deasupra, un cer plin de tristețe, cenușiu, de plumb. Mergeam spre Lumea Nouă, dar nu a lui Columb, ci către altă lume, ce n-are niciun drum, de-ar fi să-i dau un nume, i-aș zice-ntr-o suflare, Celălalt tărâm.
    Dar pentru a ajunge, vom trece prin strâmtoarea îngustă, ce ne strânge, ne strânge cu putere, provocând durere, o durere mare, aproape de nedus, dar, trecând de ea, vom ajunge sus, în cealaltă mare, de unde-ncepe iarăși, o altă traversare și-așa, la nesfârșit întreaga existență, căci orice traversare e-o altă experiență propusă, de simțit!


    « Nicu Hăloiu »
  • Zbor

    În ziua aceasta, vamă lumii pe-nserate,
    Aș pune-n fotoliu magia vremilor curate,
    Când traversam prin ploi și frig băltoaca,
    De mână cu mama, cu tata, cu toaca.


    « Iulia Dragomir »
  • Izvorul din Carpați

    Câmpii și codri își dau mâna
    Gemând de-otrăvi și dezbrăcări,
    Căci lupi flămânzi ne păzesc stâna
    Și pribegim în patru zări...


    « dorurot »
  • Întrebarea

    Întrebarea
    ...
    Trece timpul și ne fură cu astăzi, o zi din viață,
    Ne-apropiem de veșnicie cu fiecare dimineață,


    « Nicu Hăloiu »
  • Naturalețe

    Nu îți cânt ca Zavaidoc să te prindă-nfrigurarea,
    Nici nu mă rotesc în loc, să răsară-n prag mirarea,
    Nu-s Dalila sau vreo divă care să danseze goală,
    Sunt vacanță pentru suflet, soarele îmi stă în poală.


    « Iulia Dragomir »
  • mângâieri peste valuri de ceață

    viața-
    văzută din perspectiva
    dezvoltării intrauterine,
    trece prin trei niveluri fundamentale,


    « Anisoara Iordache »
  • gerul nu se mai simte

    și cum vă spuneam,
    anul trecu repede,
    asemenea unui măturător,
    care-adună-n întunecimea străzilor,


    « Anisoara Iordache »
  • Omul

    Omul
    Ce e omul? Fir de praf purtant de vânt
    Ce plutește-așa o vreme prizonier între dileme,
    Rătăcitor printre probleme, făcătorul de sisteme


    « Nicu Hăloiu »