Poezii despre Viaţă:

Nu-s excrescența evului cel nou
...
Nu-s excrescența evului cel nou
Câtă vreme-s om și nu sunt bou,

Din pământul care ne-a rodit
Am făcut și gropi și adăpost.
Eu o viață- ntreagă am muncit
Pentru steaua fără nici un rost.

Sonetul CXLVII (doar pârâu…)

Zicere:
Dacă mă strigi cu numele tău

Sunt tânăr și- ndrăzneț cu fapta,
Răspund, atunci când mă întrebi,
Am umerii destul de largi
Să port povara multor trebi.

Tu nu auzi apele
Cum curg spre severa așteptare
A mării?

Am găsit această frunză
Acolo unde copacul a căzut în genunchi
Și a încremenit în crusta erelor,
Cu fruntea către ciclopii imensității.

Vizitatorul
...
Adesea vii tiptil, să nu te simt,
Să nu te-aud, să nu te pot vedea,

A score and an eight, that's all it takes for the magic to begin.
I see myself swaying sweet dreams where I was born in the mists of the dark, sieging the
logic with fear and the hope of the following days to come, wishing about the lost future.
I see myself crying tears of needles, losing myself under the pressure of melody, feeling the

Din odaia de demult, au rămas imagini sute,
se succed ca-n filmul mut, glasul vremii să-l asculte.
Văd fotoliul verde, cartea, magie în întrupare,
Care proiectează lumea în fuioare de culoare.

Destinului meu
...
Te las pe tine pașii să-mi îndrepți
Încotro crezi că-mi este trebuință