Poezii despre Viaţă:

UITAREA


Dac-ai ști dorul, ardoarea,

GEABA

Toți suntem oglinzi
Sparte în
Ochiul cerului sub care
Dormim.

Când Luna strănută praful stelelor
Iar Pământul îl trece-n aurore,
Începe-n pustiu dansul Ielelor,
Nevăzute de zeii tainicelor ore...

Când cerul mă privește, am învățat s-ascult
Ce bucură auzul iubitei dintre morţi,
Aceeași melodie cu lacrimi din trecut,
Aceeași amintire, o torță pentru toți

în lăuntrul meu e o pădure de mesteceni
o mare de alb pe care
nimeni nu o revendică
dimineața

am văzut-o strivită
grădina
sub greutatea iubirii
se prăvălesc pietrele doamnei

din colecția de șerpi
l-am ales pe cel mai veninos
la licitație s-a prezentat numai adam
ținea în palmă trei mere

gândurile unui filosof
nu se pot domestici
doar cu zahăr tos

Când vei simți că ața vieții
Nu va mai fi așa întinsă
Să- ți amintești că tinereții
I- ai promis că va fi destinsă