Poezii despre Viaţă:

O frunză cade-n veșnica visare
Și-un dor se-așterne-n razele de soare
E adierea toamnei, în vise o iluzie
În gânduri și tăcere, eterna mea confuzie.

Pe ulițele vechi se simte-un pas de toamnă,
Care în frigul rece pășește ca o doamnă.
Prin visurile reci rămâne-o căutare,
Ce stă ascunsă-n raze, în treptele spre soare.

În noi se-așază iarăși veșnica tăcere
Și simt cum lumea curge în jos ca o cădere
Din vechi dorințe calde alunecă un vis
E visul cel pierdut ce cade-ntr-un abis.

Sonetul ultimei zăpezi.
...
Eu, nu mă mir dacă ninge,
Zăpada-i fireasca povară,

Adaptabilitate. La noi
...
La noi, guvernele-s nepăsătoare
De soarta celor peste care stau

Nu sunt poetul
...
Distincții și premii pentru cuvinte?
Nuu, eu sunt cuminte, nu concurez

Un zbor de foc tăcut se-nalță-n vis,
Purtat de-o dorință spre tainic abis,
În noaptea adâncă tresaltă fiori,
Se-aprind străvechi șoapte-n nori.

Dimineți pline de dor și fiori,
În piept răsună-un lung și trist freamăt.
Pe cer se-arată lumini și fiori,
Și-ntre umbre se pierde-un geamăt.

Terasa lui Mosor
..
Ioane, hai cu noi, să dăm hoții-afar din țară
Nu pot mă, că nu renunț la pensia specială.

Ajută-mă să mor, dar să nu doară!
...
Te-am rugat frumos să mă iei
Nu-ți bate joc de mine, te implor