Texte sau Proză:

Nouă ceasuri şi nouă minute... Peste şase minute pleacă trenul. Un minut încă şi se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt în[...]

Moftul român vrea şi trebuie să fie cronica vremii în care i-e dat să trăiască, sub soarele totdeauna vesel al acestei adesea mâhnite patrii. Istoricul viitor,[...]

Cu toate că mănăstirea Polovracilor nu este din cele însemnate ale Micii Valahii, dar poziţia ei şi frumoasa peşteră de stalactiţi ce se află acolo o fac[...]

După o şedere de o zi şi o noapte, plecând de la Mânăstirea Dintr-un Lemn şi vizitând în treacăt un alt schit de maici, ce se cheamă Surpatele1 sosirăm pe la[...]

Sunt câţiva ani de când pentru păcatele mele mă aflam înrolat sub steagurile armiei noastre. Dumnezeu să ierte pe aceia care, socotindu-mă destinat a apăra[...]

Ca o floare era fata împăratului între florile ei, şi flori de cîmp ori flori rare de grădină, toate-şi întorceau faţa spre dînsa ca spre o stăpînă. Şi[...]

Majestuos îşi înalţă fruntea, în ziua aceasta primăvăratecă şi îndulcită de soare, bătrânul cedru din Grădina Plantelor şi freamătă căutând în zări[...]

Mamă! Ce puţin am rostit numele tău şi cît de vag îmi aduc aminte de tine... O negură te învăluie şi parcă din neguri e urzit şi conturul tău.

Dacofobia legendarilor din legendele nescrise, alimentează mărețul sentiment de identitate națională... Sunt gândurile mele din viitor... Un viitor atât de prezent[...]

Cea mai mare parte din comoara sensibilităţii şi imaginaţiei poeţilor este moştenirea directă a sufletului delicat, blând şi iubitor al mamelor. Dar care poet,[...]

Deodată, la sud, sub soarele torid, se făcea că mă aflu într-o hacienda, pe iarba vânătă de vară.

Era odată o capră cu trei iezi. În timp ce își făcea pedichiura, și-a adus aminte că văzuse o reclamă la TV despre un Mall deschis recent în zonă. S-a gândit[...]

...Alţi oameni, alte timpuri!..

(Zece)

Un bilet pentru Luton

Singularitatea tehnologică nu mai este numai o simplă ipoteză, fantezie, ficțiune Sci-Fi, ori utopie apocaliptică, dystopiană, este deja proiect în faza de[...]

”Tot ce am reușit să adun o viață întreagă din fapte clare pentru toți, câștigând prin urmare propria transparență, datorez unui gen special de curaj pe mi[...]

Între noi, timpul, pantera roz, jocul.... și păcatul

Agora, o piață a deșertăciunilor, o piață unde un înțelept privea lumea și universul. În jurul său tineri, bătrâni, discuții, vanitate. Nicio femeie. Nu[...]

Mă plimb pe străzile pline de oameni din Bucureşti. Mă opresc în faţa Universităţii şi privesc statuile vis-a-vis. Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul[...]

Aseară, o diligență a sosit în orașul nostru. Toată lumea se uita mirată, unii nici nu știau cum s-o numească, așa de ciudată li se părea această apariție[...]

Singuri în redacţie: Eminescu şi Ioan Russu Şirianu. Aşezat pe pervazul ferestrei deschise, autorul „Sărmanului Dionis” citea o revistă germană. Corectorul[...]

Ziarul „Timpul” îşi avea redacţia într-o casă boierească spaţioasă, într-o cameră nu prea plăcută, cu tavan înalt, cu ferestre mari şi multă lumină.[...]

„Poet înseamnă să ai nevoie de poezie ca de aer. Ea să fie răsuflarea ta. Înseamnă ca tot ce se frământă în tine, tot ce arde în tine, cugetare, visare,[...]