Nebunie

Autor:Evelin L. Ș. Andrei


Adăugat de: Evelin

vineri, 24 aprilie 2026

Mă iert mereu și iar repet greșeala
De-a mă lăsa sedus de slăbiciuni.
Un cimitir întreg de promisiuni...
Nu te-ntreba de ce — eu le-am fost boala.

Ce viață! Ca spitalul de nebuni...
Bine că mă trezește bănuiala
Din când în când, să-mi ceară socoteala:
„Nu simți, copile, că mergi pe tăciuni?!”

Mă arde clipa, nu spre înviere,
Ci spre risipă, spre un nou măcel
Pe care rătăcirea mea îl cere...

Mă ispitește, într-un mare fel,
Ticăloșia cărnii... Ce durere!
Din moarte, doar nebunii-și fac un țel.


vezi mai multe poezii de: Evelin


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.