Mierla - poeziile altor autori

Între acum şi acum,
între eu sunt şi tu eşti,
cuvântul pod.

Nu-i niciun
Suflet printre copaci
Şi eu
Nu ştiu încotro am plecat.

Winsome Torment s-a trezit din somn,
S-a frecat apoi la ochi şi, ca şi-alte ori,
A coborât strada spre Hammam.
Doamne – zicea lumea – ce graţios, te trec fiori,

“A murit şi-a fost înhumată de Iacob
Lângă drum…” Şi niciun nume pe mormânt,
Nimic scris, niciun semn acolo, doar colb.

Sub picioarele mele luna
Alunecă de-a lungul fluviului.
La miezul nopții un felinar legănat de vânt
Strălucește-n inima întunericului.

Cum ştii, când noaptea-şi numără lacrimile
încerc să estimez într-o măsură oarecare –
marcându-mi durerea-n kilometri şi-n mile –
distanţa dintre noi, mereu mai mare.

Copacii înfrunzesc – şi o fac mereu
Ca şi cum ceva tocmai a fost spus;
Muguri relaxați se desfac pe ramuri sus,
Verdele lor respiră tristețe, plumb, somn greu.

Rahaturile scrise pentru cei bogați
despre neaua proaspătă
nu înseamnă artă.

Mă rog la Buddha
Şi-n timpul rugăciunii
Plesnesc ţânţarii.

te iubesc Omenire
pentru că mai degrabă lustruieşti ghetele
succesului decât să-ncerci să afli al cui suflet atârnă
de lanţul ceasului ceea ce ar fi stânjenitor