undeva unde niciodată n-am călătorit, bucuros dincolo - Edward Estlin Cummings

undeva unde niciodată n-am călătorit, bucuros
dincolo de orice experienţă, ochii tăi au tăcerea lor:
în gesturile tale cele mai fragile sunt lucruri care mă-nvăluie
sau pe care nu pot să le-ating fiind prea aproape

cea mai fugară privire-a ta mă va deschide
deşi-s închis ca degetele-ntr-un pumn,
mă desfaci petală cu petală-aşa cum Primăvara desface
(atingeri măiestre, misterioase) primul ei trandafir

sau dacă doreşti să mă încui, eu şi
viaţa mea ne vom închide nespus de frumos, instantaneu,
ca atunci când inima acestei flori îşi imaginează
o ninsoare căzând curtenitor pretudindeni;

nimic din tot ce percepem în această lume nu se-aseamănă
cu puterea intensei tale vulnerabilităţi: a cărei textură
mă constrânge prin culorile tuturor ţărilor ei,
propunând moartea şi eternitatea cu fiecare respiraţie

(nu ştiu ce-anume, în ceea ce te priveşte, se-nchide privirii
şi se deschide – doar că ceva-n sufletul meu înţelege,-acum şi aici,
că vocea ochilor tăi e mai adâncă decât toţi trandafirii)
nimeni, nici măcar ploaia n-are mâini atât de mici


* Acest poem, asemeni altor poeme ale lui E.E.Cummings, este unul experimental, neconvenţional, anarhic, abstract şi intermitent. (Andrew Spacey)
* Nu-i de mirare că Randall Jarrel l-a numit pe E.E.Cummings un ”lustruitor de lună a limbajului”.


Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Edward Estlin Cummings



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.