Marin.mihalache - creaţii proprii
- URSITĂ
Ca jertfa pe cruce a aceleași soarte
Pe care-a avut-o și Iisus Dumnezeu
Acel ce cu moartea călcat-a pre moarte
E sufletul trist al poporului meu.
- ÎNVIERE
Tot ce e viu se naște din Cuvânt
Viața de moarte pururi se separă
Că strălucește-n cer și pe pământ
Lumina Lui nicicând crepusculară.
- Mergi, calule
Aseară-un cal mi s-a oprit la poartă
Cu aripile frânte împrejur
El s-a smucit şi s-a desprins din coardă
De infinitul cercului sătul.
- ZẰPADA MIEILOR
De mult la noi zăpada n-a mai căzut pe case
Şi se tot sting luceferi în văi întunecoase.
Lumina nu ajunge întreagă pân’ la zei
- De-atâta repetată-ntunecare
Ca niște păsări într-o colivie
Ne repetăm și nimeni nu mai știe.
Cu cât stăm prad-acelorași ispite
- Visul
Sufletul meu –
Barcă pe apă,
Pe-n râu
Curgator.
- Istorie
Cuvântul ei silabisit.
Neîncăpător în lăcaşurile aurorei.
Deschiderea, dezvăluitoarea
Umbră a trandafirilor roşii.
- Geneza
Şi dacă ne vom stinge cu toţii în morminte
Se va găsi un înger trimis să ne imite.
Va coborî din ceruri un duh în miezul humii
- Pasărea / That Bird
Pasărea
Vine într-o zi o pasăre
Și ne naște.
- N-a fost să fie!
N-a fost totuși să fie s-ajungem la soroc
Am fost o turmă mică lipsită de noroc.
Ne-a fost ursita tristă, haină și deșartă
Nicicând n-am fost stăpâni pe glie și pe soartă.

Distribuie acest autor: