Marin.mihalache - creaţii proprii
- Nessus
Cât de singure sunt și stelele
Fără de noi! Dar pentru că știu
Că noi le privim cu ochi triști,
Melancolici și visători
- În Așteptarea Ploilor
Pe mirişti se împleticea ploaia
ca o pasăre beată.
Suveici de vânturi uscaţive
depănau fuioare din covoarele
- Secetă
Peste ţarină vara ca un furnal
îşi aprinsese toate cuptoarele
şi limbile flăcărilor topeau
aripile păsărilor rătăcite în zbor.
- Apeiron
E limpede. Venise din văzduh
Ca furtuna și se așezase
Să se odihnească pe pământ
Ca o pasăre pe puntea unei corăbii.
- Orion
Încrustam în stâncă un cuvânt
Şi valurile îl ştergeau cu degete umede.
Auzeam doar pulsul cerului şi inima
Înspăimântându-se şi bătând
- Peregrini
O, dealuri pe care coboarau
Caii desfereți în nemărginire,
Insula a dorului nerostuită omului.
- GENEZĂ
Eram încă în noapte,
Nu se luminase de ziuă
Și veneam la țărm
Să vedem cine suntem
- Exil
Pe fața lumii înflorise grimasa
Nu mai puteam să surâd nimănui,
Zăpadă câtă fusese se-ntunecase
Ṣi se topea ca plumbul pe statui.
- Balada fiului rătăcitor
Stau între două lumi
Ce par să se destrame
De parcă-aş fi orfan
Născut din două mame.
- Pe voi, prieteni, vă mai strig!
Când orologiu-și urcă timpul din lume-n evuri depărtate
Ce soare înflorește încă în recea lui singurătate?
Și-atâtea întrebări se-adună în noaptea gândului și oare

Distribuie acest autor: