Marin.mihalache - creaţii proprii
- Cine se naște?
Cine se naște să ne mai iubească
Și de uitarea noastră să îi pese
Și la urmași de noi să pomenească
Și calea spre trecut s-o lumineze.
- La țărmul marilor lacuri
La ţărmul Marilor Lacuri acolo șezurăm
Şi ne-am tânguit aducându-ne aminte de voi
Mare cea neagră și Dunăre învolburată.
La un mal era orașul temerar al vânturilor
- Harnessing
From mountain peak
Eagle-eyed on the path
The footsteps of God.
- Gliding
Gliding over the pinnacle
Of the mountain’s solitude
Hearing heavenly
Angelic choirs
- Niciodată ca Toamna
Niciodată mai mult ca toamna
Nu ni se înfiripă în suflete
Cu-atâta alean și resemnare
Visul de-a nu muri vreodată.
- De Toamnă
Stoarcem boabele de struguri
În palme înlăcrimându-le
Strângem toată sclipirea
Aurului soarelui de toamnă
- Vară Indiană
Pe misticele coline arămii
Focuri aprinse la poalele
Pădurii roşii de arțari
Mistuie hăţișurile.
- La Dunele Indiana
LA DUNELE INDIANA
Soarele ochi luminos de cristal
Se topise și curgea ca aurul
- Luna
Și luna rotilă pe cer căzută
De la osia unui car îngeresc
E un semn fără de tăgadă
Că a mai fost vizitată.
- Înviere
La ce-am mai cugeta când viața este dusă
Când nu mai este vlagă în inimă nici zel
Când flacăra de gânduri este demult apusă
Și n-a rămas nici visul demonic și rebel?

Distribuie acest autor: