Mariana fulger - creaţii proprii

să adunăm timpul trecut
cu timpul ce vine
în mulțimi concentrice dense
tot mai dense

și această dimineață
cu chipul tău drag pierdut în vis
pentru a fi găsit aici
deasupra ceștii cu cafea

te iubesc… dacă aş şti de ce atât
până când ne sunt dăruite
bătăile inimii, aşteptările, strângerile de suflet,
îmbrăţişările, bucuriile, speranţele, regăsirile

el mă iubește, știu
eu nu știu de ce mă iubește
și poeziu întreb marea și teii, și soarele
marea-și duce și aduce cântul ei tulburător

pruncului care am fost
să urce din suflet afară
de mână să mergem prin primăvară
să ne spună păpădiile și buburuzele

vor să meargă să se culce
altele trei vor să scrie
stai lină, clipă de să fie
nu te grăbi

aproape ca o călimară
cu real, cu vis?...
cu petale de apă, cu petale
de cireș și cais

stau în fața ta cum un gând
care te privește și nu mai știe unde plecase
cum un tei care te-a așteptat
să poposești o clipă să visezi

am găsit timpul fugarul
într-un ceas de la bunicul
el, hoțomanul, a râs și
mi-a zburat pe lângă tâmplă ca o pajură

foneme, refrenuri, chipuri, pași, umbre
cartiere în primăvară, cartiere în poezie
ferestre care privesc și nu mărturisesc
drumuri sinusoind printre clipe