Luceafărul...altfel

luni, 05 septembrie 2022

A fost odată ca-n povești 
O prea mândră crăiasă,
În toată lumea nu găsești 
O alta mai frumoasă.

Părinții ei, doi împărați, 
Cu grijă o crescură 
Și întrucât nu avea frați 
Ei tronul i-l dădură.

Noapte de noapte din iatac,
Pe geam tăcut privește 
Cum și în ceruri și în lac
Luceafărul sclipește.

Dar timpul trece negreșit 
Și nu știu cum se face,
Că ea de el s-a îndrăgostit 
Și el pe ea o place.

Și se-ntâlnesc ca doi iubiți 
Atunci când el răsare 
Și stau așa, nedespărțiți, 
Până apune-n zare.

Mai trece-o zi și înc-o zi,
Dorința ei sporește 
Și vrând să vadă ce va fi
Așa frumos grăiește:

- Cobori, Luceafăr minunat,
Ascultă a mele șoapte, 
Vino aici, la mine-n pat
Să ne iubim o noapte!

El din văzduh s-a aruncat
În apa tremurândă 
Și într-un flăcău s-a preschimbat,
Cu-nfățișarea mândră.

Părul lui negru și lucios
Îi atârna pe spate,
Și gura îi râdea frumos,
Deschisă jumătate.

Iar ochii săi fermecători
Ardeau ca o văpaie 
De parcă mii și mii de sori
Intraseră-n odaie.

- De sus din cer eu am venit
În graba cea mai mare
Căci șoaptele ți-am auzit
Și-a ta dulce chemare.

Cu mine vreau ca să te iau
Acolo printre stele
Din strălucirea mea să-ți dau,
Să fii mândră ca ele.

- Cât aș dori să pot să vin
În lumea ta cea mare!
Dar tu ești veșnic și divin,
Iar eu sunt muritoare.

Du-te înapoi, pe bolta ta
S-apari spre dimineață 
Și-atunci când dorm pe perna mea
Să-ți simt raza pe față.

Plângea Luceafărul nespus,
Căci dorul îl îneacă,
Și-atunci la Creator s-a dus
Ca muritor să-l facă.

- O, Doamne, Tatăl meu ceresc
Ce mă veghezi întruna, 
Aș vrea o noapte să iubesc
O noapte, numai una!

Renunț la harul meu cel sfânt 
Ce de-acest cer mă leagă 
Ca să trăiesc jos, pe Pământ,
Cu cea care mi-e dragă.

- Copilul meu necugetat
Ce ți-ai uitat menirea
Eu știu că ești înflăcărat 
Și cauți fericirea.

Însă tu ești nepieritor
Pe bolta înstelată 
Dar jos, tot ce e trecător 
E rânduit de soartă.

S-a întors Luceafărul pe cer
Lucind ca întotdeauna 
Privind tărâmul efemer
Ce-l luminează luna.

Și în palatul minunat
O vede pe crăiasă 
Care din nou l-a așteptat, 
Fiindu-i credincioasă.

- Cobori în jos, Luceafăr blând, 
Și vino de mă fură 
Și strâns la pieptul meu arzând
Să te sărut pe gură.

Dar el îi spune împăcat:
- Să ai grijă de tine!
Găsește acolo un bărbat
Și uită-mă pe mine.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.