Poezii despre Iubire:

De august era noaptea. Străvezie
mătase fluturândă către zare,
când vântul, cu prelunga-i suspinare,
ne-nfiora pe piele-o poezie.

E malul cu nămol și lacu-i înțelept.
Îi infloresc în jur împărații albastre;
În umbra mea îti văd priviri sihastre,
Și-o umbră ‘naltă, zveltă ce-o aștept.

Eu nu vreau ochii tăi să lăcrimeze,
Să mă cuprinzi în lacrimile tari,
Mai bine plânsul nostru să dureze
Cât albul mut al noilor ghețari.

În șoapte de aramă căptușind în zori cenuși,
Pe brațe-aș vrea să-mi vii lunci arzătoare;
Când stelele pe boltă-și pun pe mâini mănuși
La inceput de beznă, lumi sunt, surprinzătoare.

Din care zodiac te-a rupt Atlas
Când prăvălit pe-un umăr i-a fost cerul,
În care-ozon te-a conținut eterul
Ca zbor să fii, și salt în hău, și pas?

Stăteam pe-o margine de stradă
Ca un cerșetor, pierdută și nomadă;
Ce așteptam nu întrebați, să nu se vadă...
Ca o frunză eram ce trebuie să cadă.

Mă lupt în insomnii cu frumusețea ta pe pernă,
Îmi leg credințele de trup, blagoslovind,
Din ceara lumânării o dragoste eternă,
O țin în palma stângă spre tine tot privind...

Noapte cu sărut tămâios
de Grigorie Roibu

Se sparge iubirea în cioburi de oglinzi

Trestii se-nchină pe-un mal de nămol,
Iar ochii-mi petrec pământul salin;
Pe-un colț de țărână dormea un simbol
Domol, cu corp mitic, calin.

În pădurea dinspre poarta munților
un arbore de pin cu iz tomnatic
mă-mbată;
Vânjos îi e trunchiul și-nfoiat