Gerra Orivera - poeziile altor autori

(Boris Pasternak)

Cel ce el însuşi unui ochi de cal se asemănase,
Se înclină, priveşte, vede, recunoaşte.

Cîte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
- La mijloc sînt eu - ,
Spune, să mă certe :

Ea era graţios dezvelită
Şi indiscreţi arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creangă-nverzită
Maliţios, spre noi, spre noi.

Cei ce întârzie mereu
(Akik mindig elkésnek)

Noi veşnic întârziem de la toate,

Razoare de-amarante pîna la
Palatul nostim al lui Jupiter.
- Stiu ca esti tu ce, -aici, Albastrul tau
Ca de Sahara îl amesteci, da !

De câte ori n-am plâns împreună-amândoi
Gândindu-ne la viaţa noastră şi-al ei chin;
Prieteni ai mei, nu ştiţi, habar n-aveţi voi
Despre-întunericul din anii care vin!

1.
Văzui cum feţe cad pustii paragini,
Cum spaima te priveşte de sub pleoape,
Cum pe obraji aştern ca-n dure pagini

În cartea asta, fără-ndemânare,
Am pus întreaga tinerețe-a mea.
Mărturisesc, acum când ea apare,
Că multe-aș fi putut să schimb în ea.

Rămase drept Preadreptul în omoplaţi, solizii,
Îl aurea pe umăr o rază; reci sudori
M-au prins : “Vrei să vezi oare străfulgerînd bolizii ?
Să-asculţi, stînd în picioare, în zumzet curgător

din Kitai


- după Rihaku, secolul 8 al erei noastre -