Gerra Orivera - poeziile altor autori

Nevolnicului tata care isi umple
cu semetia fiului, mandria
si eu, cel schilodit de spaime scumpe
imi iau din tine toata bucuria.

Cum muzei, mie nu mi se intampla
starnit de nu stiu ce vopsit portret
ca vaduvind a cerurilor tampla
prisosul frumusetii sa-l repet

Chip de femeie firea ti-a sculptat,
stapan-stapana; sangele-n smerenii
ca de femeie-i insa ne-nvatat
cu nestatornicii si siretenii.

Vai ce sarac e tot ce-mi naste muza
cand, daca te-ar rasfrange-ar straluci
dar totu-i gol, in van isi misca buza
doar cand o laud, strunele-i sunt vii.

Cine-mi va crede versu-n care-nchid
tot harul ce te binecuvantaza,
desi el e mai mult mormant boltit
ce nici pe jumatate te pastreaza?

Cand n-oi mai fi, s-or nevoi sa stie
urmasii care dar mi te sorti,
tu uita-ma, iubire, pe vecie,
caci meritele nu-mi poti dovedi.

In primavara ta mi-ai fost departe
pe cind Aprilie-ncerca nocturn
un duh al tineretii sa desarte
si se-nsotea in danturi cu Saturn.

Pe cinstea mea, nu ochii-mi te iubesc,
ei ce te ştiu părelnică, nătîngă,
doar inima, ce ei dispreţuiesc
înnebunită-i gata să răsfrîngă.

Deşarta voluptate şi sărmanul mister
De-a nu fi văzut.
Te ştiu, culoare a copacilor şi-a oraşelor
E între noi obişnuita transparenţă

Zile lâncede, zile ploioase,
Zile de oglinzi sfărâmate şi de ace pierdute,
Zile de pleoape-nchise la orizontul mărilor,
De ceasuri asemeni toate, zile de captivitate.