Gerra Orivera - poeziile altor autori

Nu poate cel ce mi-a-ngropat prin moarte
splendoarea ce făpturii mele-a dat-o
s-o dea acelora ce le-a luat-o,
de-ar vrea, prin viaţă, trupu-mi iar s-o poarte

Ce-i trebuia splendorii tale sfinte,
învins, cu funii lungi să mă mai lege,
cât timp, se înţelege,
la o privire i-am şi căzut pradă:

Cum văd că-i e nădejdii mele, doamnă,
credinţa ta, puţină şi târzie, sorbi-voi bucurie
din ce-mi promit privirile-ţi senine.
De nu te vrea, nu-nseamnă

Invingi orice asprete
cu ochii tai, ba si orice lumina;
incat, cum mori de-o bucurie plina,
momentu-acum sa vina,

* * *
Pe-un om ferice ani in şir, îl poartă
de-o dată-n chinuri, ora sunătoare
sau, din lumini de neam si de onoare,

,,Sub genele frumoase
Amor puterea-si scoase,
cand sfidez arcu-i: in amurgul vietii.
Privirile-mi, de-orice minuni setoase,

,,Madona mea, vioaie si-ndrazneata,
cand imi promite mult ravnitul bine,
cu ochii ma ucide-n timp ce-si tine
in rana-mi arma cruda si semeata,

,,In ochii tai frumosi si calmi vazura
setosii ochi ai mei nu o himera,
ci pe Acela care ne confera
doar prin iubire propria-i natura.

Europa zace, sprijinită-n coate:
Din Est zace spre Vest, privind nainte;
Plete romantice-i păzesc bogate
Ochii elini, şi vremi îi trec prin minte.

Scriu simulând şi mint,
Zic ei. Dar nu-i aşa.
Eu pur şi simplu simt
Cu-imaginaţia.