Gerra Orivera - poeziile altor autori

Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusă de pahar
Şi fumu-n care vântul năluci ciudate ţese.

Atâta duioşie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Şi-acum,
De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?

Am întrebat Savantul şi-am întrebat şi Sfântul
Sperând c-au să mă-nveţe suprema-nţelepciune.
Şi, dup-atâta trudă, atât se poate spune:
Că am venit ca apa şi că plecăm ca vântul.

Am venit pe lume-mai bogata-i ea?
Voi pleca din lume-pierderea-o fi grea?
vai, cine-mi va spune pentru ce din pulberi
m-am iscat, si-n pulberi ma voi spulbera?

Am avut profesori străluciţi.
M-am bucurat de progresele şi de succesele mele.
Când mi-amintesc de savantul care am fost,
îl compar cu apa care ia forma vasului şi cu fumul pe care îl împrăştie vântul

Când te-a secat de lacrimi viața care doare
Gândește-te la roua din geana unei flori
Și când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare
Gândește la trezirea unui copil în zori.

Am venit, de unde? Unde duce drumul?

Am atins gura-acestei Căni de Lut
Să-învăţ Secretul Vieţii neştiut –
Şi, buză-n buză, mi-a şoptit, "Eşti viu,
Bea! Nu există Viitor, şi nici Trecut."

Alta: \"Oala n-ar sparge-un zvăpăiat
Zbanghiu – din care bea când e-însetat –
Iar El, care din ţărână mi-a dat Chip,
Să mă sfărâme fiindcă-I supărat?!\"

"Se spune de-Unul", zisese-altcineva,
"Care-aruncă sau sparge-orice Ulcea
De El făcută, dar mai sucit – Pish!
Un Om Bun n-ar face aşa ceva."