Gerra Orivera - poeziile altor autori

Oricum, cineva din grupul cel flecar,
Un vas bătrân şi-nalt, un sfeşnicar:
"Destul, cu Vas şi Lut, cu-Olar – vă rog,
Cine-i Oală şi cine e Olar?"

Olarul stă în faţa roţii. Cântă.
El modelează şolduri de ulcioare.
El cranii mândre de sultani frământă
Şi ofilite mâini de cerşetoare.

Odinioară acest vas era un biet amant
care suspina de nepăsarea unei femei.
Toarta vasului?
Braţul care cuprindea gâtul iubitei.

Oale, fel de fel: mari, mici, cochete,
Pe podea şezând, lângă perete;
Unele vorbind fără -ncetare,
Altele, - ascultând pe îndelete.

O-nchipuire-i lumea din năluciri şi fum!
Un loc pe scenă vrea fiecare să ocupe...
Tu află adevărul din năluciri de cupe:
Că totul pendulează între miraj şi scrum!

O, şi-aş mai vrea: Izvorul din Deşert
Să scape-un licăr sau un semn discret
Spre care Călătorul însetat
Să se-ndrepte – nu bâlbe de Profet...

O, Idoli îndrăgiţi, cumva mă tem
Că pentru mine-aţi fost mai mult blestem:
Mi-am înnecat Gloria în Vin şi
Vândut Renumele pentru-un poem.

Nu ştie Argila drumul Sorţii,
Nici Marea care-şi jeleşte morţii
Şi nici Cerul revelat de stele,
Rotindu-se în aflarea Porţii.

Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate
Dar totuşi, nu mi-e teamă: curat am fost în toate.

Nu căuta fericirea. Viaţa e tot atât de scurtă ca un suspin.
Ţărâna lui Djemsid şi-a lui Kai-Kobad
se-nvârteşte în pulberea argintie pe care-o contempli.
Universul e un miraj. Viaţa - un vis.